Making of Electra. Snapshots!
Vineri am avut ocazia să văd, la The Kitchen, cum se asamblează o bicicletă Electra. Direct din cutie. Un model negru, ceva ameţitor de simplu, un fond mat, intrerupt doar de două cuvinte Electra şi Cruiser. Nu am avut la îndemână decât telefonul, aşa că de data asta nu intrăm foarte mult în detalii. Important e că totul a durat câteva minute.
Hibernare
Azi şi ieri. O bicicletă care stătea la Galeria Hart, ascunsă de frig, pe gresie, într-o încăpere unde se întâmpla un work in progress. Alte două pe care le-am văzut azi în curtea de la Muzeul Ţăranului Român, cu zăpadă în portbagaj şi pe şa.
Bike poetry
“I often look out the window / watching for the postman / as he parks his bicycle / at door after door / until he reaches mine”.
Freshly squeezed: Copenhaga, baby!
Viscol, ninsoare, zapada de 2 palme, coafura nu prea rezista. Ceva îmi spune că Adrian Iacomi a ieşit în seara asta cu bicicleta special pentru noi. Live din Copenhaga, pentru Portocala:
The daily doze of inspiration
Inspiraţia vine azi de la Matt W Moore, via Fubiz. Mi-a prins bine să văd că e adevărat, bicicleta persistă ca laitmotive pentru orice artist, iar satisfacţia e cu atât mai mare cu cât MWM e unul dintre cei mai explozivi, atunci când vine vorba de culori. Şi până la primăvară, sigur avem nevoie de culori. Poate trece timpul mai repede :)
DJ tricycle
E cea mai tare bicicletă huge pe care am văzut-o vreodată. Bine, de fapt e o tricicletă, care devine atât vehicul, cât şi platformă de comunicare şi interacţiune urbană (DJ-ing mainly). E atât de senin gândită pentru a fi integrată în spaţiu urban,
Fabrica de biciclete şi de vise
De Fietsfabriek ştiu de puţină vreme, însă mi-au plăcut din prima toate bicicletele pe care le văzusem pe site-ul lor oficial. Eram de fiecare dată “waw” de câte ori mă uitam la un alt şi alt model. E greu azi să faci cap-coadă o bicicletă fără ca această să nu treacă sub o formă sau alta prin China,
Fietsdepot
O cultură atât de importantă în Olanda, cea a bicicletelor, nu poate să nu aibă o mitologie a ei, pe care cel puţin eu mi-am creat-o. Un spaţiu fantastic unde bicicletele zac una peste alta odihnindu-se pe veci dau, după caz, aşteptând nerăbdătoare, dar tăcute, stăpâni mai puţini răzbunători şi mai atenţi cu ele.
Amsterdam. Zăpadă de două degete. Bicicleta rezistă
Cum arată iarna un oraş doldora de biciclete? Am aflat abia ieri, când am ajuns la Amsterdam. Mai fusesem doar vara şi toamna târziu, dar e prima dată când văd ce damage face zăpada aici. Olandezii nu-s oameni care să ţină bicicleta în casă, garaj, sub vreun scut sau sub vreo umbrelă etc.
Materie primă
I-am zis aşa pentru că s-a tăiat exact cât să poată intra pe YouTube, fără alte fineţuri. În rest e tot ce trebuie acolo: gâfâiala, un nas pe care-l trag, o cameră de filmat legată de cap, care vede lumea cam cum o văd eu, poate puţin chiar de mai sus, zăpadă fleşcăită care se taie precum o maioneză hepatică în calea bicicletei şi o muzică bună în căşti, de aia de te împinge din spate şi nu te lasă să stai deloc în şa. Dar pe care muzică, talentul şi mai ales răbdarea m-au împiedicat să o bag şi aici. But it is a...
Recent Comments