About Today

A fost o zi rece. Aşa a fost, cel puţin, pentru mine, trezită din somn la ora 9 şi jumătate după ce telefonul mobil făcuse toate eforturile posibile să ma trezească la ora la care îl setasem, 8.00. Zi de duminică, pentru mine întotdeauna lucrătoare, întotdeauna dureroasă. Singura alinare era traficul ceva mai blând.
Am ieşit din casă la ora 10.45, după lupte interminabile cu mine însămi. Bicicleta nu mai e ce a fost de când a dispărut Olga, însă în dimineaţa asta mi s-a părut că mi-a oferit un plus de optimism sau de bucurie, fie ea şi trecătoare. Poate şi pentru că, în ultimele săptămâni, am alternat în drumul spre serviciu autobuze, metrouri, maşini, presărate, bineînţeles, şi cu ceva biciclete, dar care îşi pierduseră, cumva, constanţa.

Nimic nu mai e la fel fără Olga.

Oricum, revenind, mi-a plăcut să văd, la ora 11.00, într-o zi de duminică, pe pistele de lângă Kiseleff, cel puţin patru familii complete pe biciclete – tata mama şi copilul. Majoritatea bicicleteleor erau închiriate de la serviciul gratuit La Pedale, deci era clar vorba despre biciclişti ocazionali. Better still, asta înseamnă potenţiali noi biciclişti în adevăratul sens al cuvântului.

Ciudat şi, cumva, îmbucurător – cred – a fost să văd că în fiecare din cele patru cazuri, copilul era cel care îşi certa părinţii că nu merg pe pista de biciclete ci pe lângă ea, că nu se opresc când trebuie etc.

Anyway, când am ajuns la intrarea în Herăstrău dinspre Casa Presei, am observat că doamna cu căciuliţe de vânzare instalate pe rastel, pe care o mai prezentasem o dată, se întorsese, de data aceasta cu băscuţe de toamnă, bineînţeles. O altă diferenţă faţă de prima oară când am văzut-o a fost şi că de data aceasta, doamna adusese cu ea şi un câine de pază, care m-a luat la lătrat şi la fugă când am trecut pe lângă el pe pista de biciclete, deşi viteză clar nu aveam, pentru că intenţionam deja o oprire cu făcut de fotografie. Fotografie care nu s-a mai întâmplat, din cauză de spaimă indusă de câine de pază.Care câine şi-a dus foarte bine la îndeplinire misiunea.

Am trecut mai departe, aruncând priviri înspăimântate în urmă şi bodogănind la gândul că acest post nu va avea şi o fotografie pe măsură.

Ultimul şoc pe care l-am avut astăzi, bike-related, a fost să îl văd pe noul nostru redactor şef plimbându-se prin redacţie şi împărţind instrucţiuni în stânga şi în dreapta complet echipat în costum de ciclist, şi cu cască! Era cam ultimul om de la care mă aşteptam la aşa ceva, mai ales că până acum îl vedeam de cele mai multe ori la costum şi cravată. Nu zic că intră neapărat în targetul nostru – părerea mea e că nu îţi trebuie costum de ciclism ca să vii cu bicicleta la serviciu – însă decât să îl văd coborând din vreun Hummer, cred că îl prefer aşa. Şi probabil o să îl văd ceva mai strălucitor de-acum înainte la şedinţele de sumar…

Be Sociable, Share!

•