Astăzi, Cristi a avut accident cu bicicleta. El e bine, e întreg, doar bicicleta i-a fost puţin “şifonată”, după cum mi-a spus. Momentul a fost, însă, prilej pentru tot felul de discuţii şi poveşti despre accidentele pe care le-am avut până acum ca biciclişti.
Povestea lui Cristi:
Cristi: pe pista de la alba iulia la unirii .. cauta loc de parcare boul .. si eu mergeam in spatele lui .. la un moment dat s-a oprit .. m-am oprit si eu .. a inceput sa dea cu spatele … am claxonat cu goarna aia care ai vazut ce puternica e si el, in loc sa se opreasca (eram sigur ca m-a auzit), a dat in spate in continuare si s-a urcat peste roata mea din fatza.
dupa care a inceput o repriza groaznica de urlat ….. s-a speriat foarte tare, ca initial i-am aruncat toata bicicleta in geam .. in usa .. nu stia exact cat de tare ma lovise ….. zici ca era trezit din somn.
n-am patit nimic .. bicicleta a fost putin sifonata … da pana la urma s-a ales cu o roata noua si saboti noi la frana fatza … bine ca eram cu aia portocalie si nu eram cu una din alea pretioasa ca daca imi rupea cadru la de Rosa ajungeam la stiri ca l-am omorat pe ala acolo.
mi-a platit o roata cam de 3 ori mai scumpa decat a mea …. da a avut noroc ca eram intr-o dispozitie oarecum ok si avea numere de ialomitza (si eu sunt din slobozia ) …. ca sigur ramanea fara permis daca mergeam la politie .. stia si el asta
Povestea lui Ovidiu:
am patit si eu asa odata. trecea unu strada si cand a ajuns pe trotuar s-a intors inapoi. aveam viteza si am pus pe spate frana dar nu ma opream. si-am pus si pe fata si aia e mai tare frana. si m-am intors pe roata din fata.
bicicleta s-a strans in furca si-a sarit in sus in spatele meu, eu am sarit peste ghidon si-am cazut in picioare. am alergat asa cativa pasi, dar n-am cazut. ala era in costum si cu servieta. nu era roman si nu stia ce sa faca, sa-si ceara scuze sau sa-mi ridice bicicleta.
Povestea lui Cosmin:
eram pe splai, se intunecase, abia urcasem pe bicicleta, eram regulamentar, pe partea mea. in fata, langa trotuar, se intelege, tocmai parcase o masina. credeam ca ma vede, doar era cu fata. nu s-a intamplat asta, eu am vrut sa trec la mica distanta de ea, insa cel din dreapta soferului mi-a deschis portiera fix in fata. m-a aruncat direct peste usa, noroc ca nu aveam viteza mare. eu am sarit si peste bicicleta. m-am ales cu o contuzie la piept, niste julituri si bicicleta putin zgariata. n-a fost nemernic pana la capat, a sarit ca ars din masina si mi-a zis ca e medic si ca ii pare rau.
Povestea mea e deja povestită aici: http://plastic-chardonnay.blogspot.com/2008/08/princess.html. Asa:
saptamana trecuta o masina argintie intra in mine gratios pe pista de bicicleta de pe kiseleff si un sofer obez si plictisit se dadea jos si imi spune simplu ca ii pare rau si ca nu m-a vazut, apoi se urca la volan si pleca. bicicleta princess ramanea latita pe tot trotuarul, cu picioarele rupte, gatul sucit, si multe functii vitale nefunctionale. eu am scapat mai ieftin, cu cateva zgarieturi si o sperietura groaznica. pe princess am parasit-o legata de un pom si am plecat la serviciu. dupa cateva zile, am reusit sa o internez intr-un service de biciclete, unde, astazi, un domn foarte binevoitor, imbracat in halterofil, mi-o restituia in gips, cu bandaje, copci, si ceva stres post-operatoriu.
am pornit usor spre casa, eu ca sa ma invat din nou cu ea, ea ca sa-si recapete reflexele. dupa un drum de cateva zeci de minute pe care m-am bucurat ca un copil mic de printesa recuperata, pe care m-am minunat ce usor si bine merge si ce fericit bate vantul printre spitele ei, am ajuns acasa. aproape.
aproape, pentru ca la colt, dupa ce am asteptat ca semaforul sa se faca verde si m-am angajat, regulamentar, cu masinile, in curba, un atv a aparut fix in fata mea, fix pe contrasens, si in secunda urmatoare, a intrat fix in mine.
era un atv fara numere, iar posesorul avea pielea maslinie, parul pana la umeri, vopsit blond, ochelari negri la ochi (era aproape seara), si un tricou pe care scria gigolo italiano. a plecat inainte sa ma ridic de pe jos.
princess are din nou fracturi, mai ales la picioare, si plange non-stop atunci cand incerc sa o conving sa mearga singura. pe propriile roti…
Voi?
9 Comments
Ti-am zis eu ca e periculos de mers cu bicicleta.
eu n-am avut niciodata niciun accident din vina altora sau care sa implice alte persoane. si sper ca daca zic aici asta acum, sa ramana lucrurile neschimbate si in continuare.
desi, e bine de inteles ca se poate intampla oricand o mare buba. indiferent de motiv.
bravo, cristi! ai manageruit cum trebuie accidentul:)
Eu am fost lovit destul de serios de către o maşină în timp ce circulam regulamentar pe pista de biciclişti, pe lângă zona Alba Iulia. Puteţi citi toată povestea aici.
Am mai avut şi alte incidente, dar minore. O dată, încercând să mă strecor printre mulţimea de maşini care era blocată într-un trafic înăbuşitor, am atins din greşeală, cu cotul, oglinda unei maşini. Şoferul n-a ieşit din maşină să ne batem :) şi nici eu n-am insistat.
Eu inca n-am patit nimic cu bicicleta. Era sa dea peste mine un touareg la un moment dat, dar nimic mai mult. Sunt foarte atent si nu-mi asum riscuri inutile. Masinile parcate si cele care stau pe langa pista de biciclete sunt cele mai periculoase. Niciodata nu stii cand se deschide o portiera.
Acum vreo 6 ani m-a lovit o daciada alba in intersectia de la diham. Roata din spate s-a facut varza. Nasol moment, ca era imprumutata. O cursiera absolut beton, adusa din america.
Momentul a fost socant. M-am vazut proiectat la pamant si mi-am spus: na, pana aici mi-a fost! Nu ma durea nimic, dar mi-am verificat repede picioarele, gandindu-ma ca nu simt nimic din cauza socului.
Gresisem si eu ca semaforul era deja pe galben, dar si ei (doi zarzavagii in maiouri si bermude) plecasera grabiti din zona de “scuar”. Au sarit la bataie si ne-am impins pret cateva secunde. S-a adunat lume ca la urs. Mie imi pompa inima ca lui Lance Armstrong cand forteaza la contratimp, si nu puteam nici sa-mi argumentez gafa. In mod bizar au fost cativa care mi-au luat apararea. Altfel zarzavagii ma cafteau.
Am plecat invins , cu bicicleta pe umar.
a doua s-a petrecut undeva intre intersectia Cosbuc si parcul Carol, acum vreo 2 veri. un caine bazat a sarit la mine si a dat sa ma muste pret de vreo 20 de m. Stiu povestea “ca trebuie sa te opresti”, dar, credeti-ma, cu ala nu -ti venea sa faci asta. Tot uitandu-ma la el si ferindu-mi picioarele, nu am remarcat ca in fata mea a aparut un Seat argintiu, care m-a intors cu rotile in sus. Cainele a continuat sa latre inca putin si s-a carat. Apoi au aparut problemele cu vecinii saritori si propietarease masinii, care-mi cerea despagubiri. Ii indoisem putin capota, probabil cu propiul meu corp, nu-midau seama. Bicicleta, tot o cursiera, n-a avut absolut nimic. Sa mai zica cineva ca-s fragile pentru strazile din bucuresti :))
ba da cum o fi aia sa stai asa ca bata si sa nu te feresti chit ca e ala prostanac… adica daca ala e prostanac, tu cum esti ca stai si te uiti cum intra prostanacu-n tine? :))
@george: normal ca e periculos de mers cu bicicleta, asa cum e periculos de mers cu orice. doar ca uneori cu bicicleta e mai fun si mai sanatos :)
uneori
Later: mi s-a intamplat si mie zilele trecute faza cu portiera deschisa in fata, singurul amanunt demn de povestit ar fi ca eram pe pista de biciclete nu pe aia de masini, iar ca masina a parcat in fata mea pe toata pista, iar soferul a inceput sa tipe si sa imi spuna ca am intrat in portiera lui “intentionat”.
for the record, daca il ocoleam mai mult, loveam niste pietoni incadrati regulamentar pe trotuar.
Am o cursiera dhs si sa va spun ce am patitsi eu .era cat pe ce sa fac accident cu un matiz pe la brancoveanu in intersectie culoarea semaforului fiind verde .ESTE UN PERICOL SA MERGI IN ROMANIA PE BICICLETA!!!