Lansăm oficial provocarea: Câţi biciclişti suntem?

În România nu există niciun fel de statistică referitoare la numărul de biciclişti înregistraţi la nivel urban. Iar asta ne face vulnerabili în faţa nepăsării autorităţilor. Un recensământ al bicicliştilor ne poate face mai vizibili pentru toţi cei din jur. Ajută-ne să îl facem completând un scurt chestionar, aici!

Lipsa unor cifre oficiale şi concrete referitoare la numărul bicicliştilor din oraşele din România este principalul motiv pentru care investiţiile în infrastructuri adecvate întârzie să se producă. Institutul Naţional de Statistică nu deţine niciun fel de cifre oficiale referitoare la câţi folosim bicicleta ca mijloc alternativ de transport în mediul urban. “O trecem (n.r. problema lipsei unor date statistice) pe ordinea de zi la următoarea şedinţă. Sperăm să se rezolve”, ne spune Ileana Stroia de la biroul de statistică al INS.

Această lacună de contabilitate este adesea folosită ca pretext de reprezentanţi ai administraţiei publice pentru a justifica lipsa investiţiilor în infrastructură pentru biciclişti. Într-o declaraţie de presă de pe 6 august 2012, Carmen Dincă, purtător de cuvânt al Administraţiei Străzilor, invoca chiar cifre statistice inexistente referitoare la numărul bicicliştilor din Bucureşti: “Nu s-a mai investit niciun leu în piste pentru biciclişti. Deocamdată, priorităţile Bucureştiului sunt şoferii. În Bucureşti sunt peste 2 milioane de maşini, iar biciclişti avem sub 1%. Nu avem o cultură pentru bicicletă cum au nemţii, austriecii, belgienii”.

Acelaşi vid statistic a fost folosit şi de primarul general al Capitalei, Sorin Oprescu, pentru a insista că bicicliştii nu fac parte din traficul urban, iar aceştia trebuie să fie asimilaţi pietonilor. Într-un interviu acordat Pro TV pe data de 15 decembrie, edilul spunea: “Eu insist ca pistele pentru biciclişti să fie pe trotuar, însă nu cum sunt acum. Bicicliştii spun că vor piste pe stradă. Nu pot să fac asta, ar fi numai incidente nefericite. Nu sunt atenţi la trafic şi am avea alte probleme”.

În acest moment, există doar câteva studii care oferă doar minime repere pentru a contura această demografie, însă insuficiente pentru a opera cu cifre reale. Singurul studiu întreprins în Bucureşti în acest sens, realizat tocmai în 2009, face referire la procentul de deplasări făcute cu bicicleta din totalul deplasărilor efectuate în spaţiul urban. Potrivit cifrelor furnizate de studiul efectuat de RATB la acea vreme pe un eşantion de 400 de respondenţi, sub 5% din totalul deplasărilor urbane din Capitală se realizează cu bicicleta. Concluziile, dincolo de faptul că sunt învechite, nu au valoare statistică absolută, fiind făcute după metoda eşantionului. În plus, numărul de deplasări cu bicicleta nu reflectă implicit şi numărul de biciclete existente în Bucureşti. Este cunoscut faptul că mulţi dintre cei care au o bicicletă nu o folosesc în oraş din cauza lipsei de infrastructură.

O altă statistică, de această dată naţională, e mai optimistă, însă ajută, de asemenea, doar într-o mică măsură pentru a estima numărul bicicliştilor din România. Este vorba despre un studiu la nivel european, potrivit căruia, în România s-au vândut acum doi ani 375.000 de biciclete noi. Este o veste bună, care indică un trend ascendent al folosirii bicicletei, având în vedere că în anii anteriori, această cifră era mult mai mică (110.000 de biciclete vândute în 2010, 180.000 în 2009, 210.000 în 2008). În total, 875.000 de biciclete vândute în România în doar patru ani. Statistica aceasta rămâne totuşi deficitară, deoarece sunt luate în considerare doar bicicletele noi vândute an de an începând cu 2008, nu şi înainte de această dată. De asemenea, nu sunt luate în calcul vânzările de biciclete second hand sau cele făcute fără acte.

Prin intermediul platformei catibiciclistisuntem.ro, intenţionăm să realizăm un recensământ cât mai fidel al bicicliştilor din marile oraşe ale României. Disponibilitatea unor cifre statistice concrete este de folos atât municipalităţilor pentru a dezvolta infrastructuri ce ţin cont de această realitate socială, cât şi grupurilor de lobby care pot opera cu date palpabile atunci când solicită celor dintâi drepturi mai multe pentru biciclişti. Nu în ultimul rând, cifrele acestui recensământ sunt de folos fiecărui biciclist ca răspuns atunci când are sentimentul că este perceput şi tratat ca un personaj exotic în traficul urban.

Suntem mai mulţi decât cred ei!