În curând, în ritmul în care se fură bicicletele, această fotografie ar putea deveni o imagine normală. De aici, via Ovidiu. Şi cu bătaie directă spre Ionuţ şi Doli şi Gina şi toţi ceilalţi care n-au crezut până nu li s-a întâmplat, including me.
Pages
Categories
Archives
- February 2012
- January 2012
- December 2011
- November 2011
- October 2011
- September 2011
- August 2011
- July 2011
- June 2011
- May 2011
- April 2011
- March 2011
- February 2011
- January 2011
- December 2010
- November 2010
- October 2010
- September 2010
- August 2010
- July 2010
- June 2010
- May 2010
- April 2010
- March 2010
- February 2010
- January 2010
- December 2009
- November 2009
- October 2009
- September 2009
- August 2009
- July 2009
- June 2009
- May 2009
- April 2009
- March 2009
7 Comments
Am crezut. Nu sunt la prima incercare :) O clipa de neatentie (cam 3 ore asa) se plateste chiar si la etajul 8 al unui bloc.
Fiind la a 3-a incercare se pare ca invat greu.
Cred c-ar trebui sa ne unim ceva mai serios. Nu putem sa traim in frica si in lanturi toata viata de biciclist :p
Hm, eu nici macar nu am antifurt, prin urmare nu sunt tentat sa o las nicaieri. Adevarat, nu pot merge cu ea la film, la cumparaturi dar sunt norocos ca la serviciu o pot baga inauntru.
cred ca o solutie ar fi un rastel supravegheat de o camera video.
Mi-a placut articolul asta: http://dana-georgescu.blogspot.com/2008/10/cum-s-evitm-furtul-de-biciclete.html
:)
Să nu exagerăm.
:)))) tot ramai fara roti
antifurtul e important, chiar daca nu e infailibil. de preferat sa aveti doua ca sa-i descurajeze pe hoti.
tehnica este si ea importanta. Cel mai bine este sa aveti un lant solid care se trece PRIN cadru, prin roata din fata si pe dupa un obiect de metal bine fixat, gen stalp sau balustrada de pod. Pe langa asta, va recomand si ceva pentru imobilizarea rotii din spate (un cerc incomplet care se roteste intr-o camasa de metal).