Ultima ploaie, rea, cruntă şi nemiloasă, care m-a ciuciulit bine timp de două ore, ne-a prins, pe mine şi pe Cristi, cu garda jos.
În primele minute de pedalat prin ploaie, după ce eram deja fleaşcă şi fără nicio speranţă că ar mai putea rămâne vreun petic de haină uscat, am fost foarte euforici. Eu chiar am chiuit, pe măsură ce valurile maşinilor care circulau în viteză mă măturau. Dar după vreo 30 de minute m-a cuprins depresia. Mi s-a făcut frig, foame, a început să se întunece şi trebuia să merg foarte încet, nu mai ţineau nici frânele.
Mai multe poze aici.
One Comment
Norocosi totusi…
Eu am ramas in Piata Unirii… sub un copac… Voi ati scapat cu aparatul foto… Mie si telefoanele mi s-au dus de rapa :(
Oricum, sezonul musonic se pare ca s-a impamantenit bine la noi aici in Bucuresti cel putin… umezeala, caldura si furtuni…