
Asta se întâmpla acum câteva minute, când udam florile. Dacă nu avea cască, cred că era mai rău. Dacă era pe bicicletă şi nu pe motor, era mult mai rău. Atât am vrut să spun, suntem fragili, ride safe!

Foto: a classic from Giant.
Probabil că cei mai mulţi dintre voi sunteţi deja familiari cu Mikael Colville-Andersen de la Copenhagen Cycle Chic. L-am avut invitat de onoare mai în vară, pe Portocala Mecanică, cu un interviu în exclusivitate. La TEDx Copenhaga vorbeşte despre bicicletă şi cultura fricii.
Nişte nemţi au atâta grijă de capurile noastre şi ale lor încât au inventat o cască ce elimina un miros neplăcut în clipa în care se fisurează în urma unui accident. Zic ei că în felul ăsta ştii exact când trebuie să arunci o cască paradită, dar nici nu ajungi să spargi bani pe una [...]
Pe casca de bicicletă. Fluturi, buburuze şi alte zburătoare. Plus două priviri de întâmpinat lumea: cea din faţă e ameninţătoare, cea din spate împăciuitoare. Depinde cât de bine vă împăcaţi cu Gilda în trafic.
Pe Vlad îl ştiţi sigur. Dacă nu din concertele The Amsterdams sau de prin Control, atunci pentru că este singurul biciclist mişto din Bucureşti care poartă cască :)
Discuţiile din subsolul unei postări anterioare m-au făcut să vin cu un post separat, legat de siguranţa pe bicicletă. Cu cască, fără cască e o discuţie interminabilă în ţările în care se pedalează cu mai mare spor.
O animaţie cu morală unică: Wear helmet. Via Urban Velo.