
Hristos a Înviat! Ieri am trecut prin Sibiu. Nimic nu e mai frumos decât un oraş ca Sibiul într-o după amiază de Paşte. Poate doar sistemul de parcare implementat de primăria locală pentru biciclete. Lecţie germană în paşi simpli, mai jos.

Ca să ne fie cât mai în siguranţă bicicletele, ăştia care au timp şi bani, străinii, adică, îşi bat capul să facă sisteme cât mai ingenioase de parcare a acestora. Ultima e o invenţie, evident, japoneză.
… în Bucureşti, mai avem puţin şi facem ştire de presă din maşinile parcate în altă parte decât pe piste… Ştirea este aici şi este însoţită de fotografii şi video. Sună cam aşa: Un taximetrist si-a lasat masina, cu avariile pornite, pe pista de biciclisti, de pe Bulevardul Eroilor, in fata Cinematografului Victoria. A stat [...]
Aşa arăta parcarea de biciclete de la MŢR duminică după-amiază. Ne-a trebuit un minut şi jumătate să găsim loc de parcare. Iar pentru că la MŢR se întâmpla şi un târg al ţăranului român, unde ţăranii români aduseseră cu ei de la halviţă ca pe vremuri, la ciocolată şi caramel de casă – până la [...]
Tot procesul e robotizat, iar în “copaci” pot fi atârnate până la 6.000 de biciclete. Cică în Tokyo e plin de ele, iar The Guardian ne arată şi cum funcţionează sistemul.
Aş putea să-i spun sleeping beauty, dar mă abţin :) Aţi mai văzut-o aici. Poate vă întrebaţi ce face când e singură. Cum spuneam, şaua e albă.
Pentru că tot ne întrebam noi la un moment dat despre unde îşi parchează bucureştenii bicicletele, iată un exemplu vânat acum câteva zile pe stradă, de care chiar mi-a fost drag.
Le-am filmat cu camera HD pe care Portocala Mecanică a pus mâna de puţină vreme. Am mai multe filmuleţe din capitala daneză. Pe care le veţi vedea în curând.
Cu puţin talent, vă zic eu. La început mergeam cu bicicleta doar cand ştiam ca nu va trebui s-o parchez (adică dacă ieşeam doar la o mică plimbărică) sau când ştiam că mă duc undeva unde voi avea unde s-o parchez (acasă la cineva, la ceva clădire unde cunosc pe bodyguard etc.). Momentul acesta a [...]
Capitala europeană are parcări de biciclete… Ceea ce mie mi se pare super-tare!
O bună prietenă şi colegă (deşi nebiciclistă), Adriana Gheorghe, mă întreba într-o zi de ce nu scriem ceva despre cum ne parcăm bicicletele la serviciu. Mă văzuse cărând-o pe a mea la serviciu câte două etaje în fiecare zi. Până acum vreo două săptămâni o ţinusem legată la intrare jos, la Casa Presei, dar cineva [...]