Pegas Reloaded: Ce mai ţin eu minte despre prima bicicletă
Mai avem foarte puţin până să vă spunem cine a câştigat măreţul Pegas. Ca să vă mai potolesc puţin nerăbdarea o să vă spun ce mai reţin eu despre primele mele daturi pe bicicletă. N-o să intru în concurs cu cele câteva rânduri, sunt, de fapt, mai degrabă nişte frânturi, senzaţii, madlene de alea de-ale lui Proust.
Pegas Reloaded: Povestea #77
De prima mea bicicletă mă leagă şi primul meu crush. Mă rog, primul de care îmi amintesc. Imi aduc perfect aminte ziua când s-a intors mama din oras cu surpriza, o bicicletă. Nu ştiu cât de mult îmi doream atunci o bicicletă, aveam doar şapte anişori, ştiu doar că m-a cucerit din prima clipă. Am dat repede sfoara în tara prin vecini.
Pegas Reloaded: Povestea #76
Ei bine……….prima mea bicicleta nu a fost un Pegas…………..caci am doar 13 ani. Cred ca aveam 4 ani cand de ziua mea mi s-a luat o bicicleta pe masura mea, mica, cu portabagaj si cos in fata si un burete moale, frumos colorat, pus pe ghidon pentru a nu-mi scoate dinti de lapte pe o panta mai mare.
Pegas Reloaded: Povestea #75
Povestea mea se petrece la Iasi, acolo unde Copoul se termina brusc pentru a lasa loc Pacurariului sa ajunga spre Fundatie, atent vegheat de Biblioteca Eminescu, cea de pe bancnota de 500 de lei. In spatiul verde – ‘paduricea’, cum ii spuneam noi cand eram mici -, dintre cele 7 blocuri vechi, cu pereti grosi, din caramida si camere inalte, construite de rusi in ’55 s-a derulat cea mai frumoasa parte a copilariei mele.
Pegas Reloaded: Povestea #74
Despre Monstri si biciclete Prima mea bicicleta nu a existat niciodata in realitate. A fost singurul prieten imaginar pe care l-am avut. Habar n-am sa merg pe bicicleta. Nu am fost niciodata nevoita sa invat. Asta-i avantajul in cazul biciletelor imaginare: trebuie doar sa crezi in ele si lucrurile se intampla.
Pegas Reloded: Povestea #73
Nici nu mai stiu cand am descoperit-o prima oara. Sa tot fie vreo 20 de ani de atunci. Avea o combinatie de parfum neobisnuita. Mirosea a gutuie coapte, a vaselina si a fier ruginit. Statea in curtea bunicilor.
Pegas Reloaded: Povestea #71
Am 33 de ani si prima mea experienta cu bicicleta am avut-o acum o luna, cand am iesit la plimbare in parc cu sotul si cu bebelusul nostru. Mi-am dorit intotdeauna sa invat sa merg cu bicicleta, dar niciodata, nimeni nu s-a oferit sa ma invete pana acum o luna.
Pegas Reloaded: Povestea #70
Îmi amintesc de bicicleta aceea. E ciudat, e printre puţinele lucruri pe care mi le amintesc de atunci. Sunt imagini vizuale şi auditive, nu neapărat în “sepie”, ci fotografii cu luminozitate exacerbată. D’aia probabil nici nu pot să zic ce culoare era „prima mea bicicletă”. Ce pompos sună! şi sec.
Concurs Pegas Reloaded: Povestea lui Costi Rogozanu
Din cu totul alt film decât Vasile Ernu, povestea lui Costi Rogozanu despre prima bicicletă e cu cărăbuşi, cu maratoane tată-fiu până la Focşani şi cu un Pegas în toată puterea cuvântului. Azi n-a mai păstrat nimic, nici din Pegas, nici din apucăturile de biciclist. S-a ales cu unele de şofer, care nu tolerează mişcările bicicliste. Să lăsăm Pegasul să se odihnească în pace Pe vremea cînd mersul pe bicicletă era doar mers pe bicicletă şi atît, pe cînd bicicletele puteau fi cel mult nişte “semicursiere” ruseşti, adică prin anii 80, tatăl meu a intrat pe poartă cu un Pegas vişiniu, puţin scorojit, luat la...
Concurs Pegas Reloaded: Povestea lui Vasile Ernu
Vasile Ernu a avut o copilărie cu nişte biciclete total altele decât cele pe care le-am avut noi restul. Pentru că vine de peste Prut. Cât a scris la aceste rânduri m-a întrebat întruna cum i se zice la şa, butuc, cadru, portbajaj şi alte alea în română. Lui îi veneau pe limbă doar versiunile moldoveneşti. Citiţi-i povestea ca să aflaţi cum i se zice în Republica Moldova la Pegas. Mulţumim, Vasile. Bicicleta Minsk, această „traumfabrik” a copilăriei mele În copilărie, ori de cîte ori ieşeam în curte la joacă, după ce oboseam sau ne plictiseam, apărea o polemică inevitabilă. Eu cu prietenul meu aveam...
Pegas Reloaded: Povestea #67
Tata mare biciclist. Mama si ea. Dupa ce l-a cunoscut pe tata desigur. Era de asteptat ca eu si sora mea sa mostenim microbul. Am inceput pe “scaunelul” capitonat construit special de tata pentru cadrul bicicletei sale astfel incat sa ne sustina pe amandoua. Bun. Apoi am crescut si scaunelul nu mai era incapator, cel putin pentru mine.
Pegas Reloaded: Povestea #66
E ciudat sa spun nostalgie pentru ca…ei bine acum o luna mi-am cumparat prima bicicleta. Este cea mai frumoasa bicicleta pe care am vazut-o vreodata si a fost dragoste la prima vedere.
Recent Comments