Când am văzut-o aşteptând singură la intrarea de serviciu de la Cărturteşti, deşi eram la metri buni distanţă, am simţit, chiar şi fugar, că ceva stă să se portocălească. Nu m-am mirat când am aflat că e a Ionelei. Se potrivesc minunat, iar sprinţarul Sieger pliabil nici că putea să încapă pe mâini mai bune. [...]
Pentru toate păcatele o iertăm căci în primăvara asta a zis că îşi ia bicicletă şi că se lasă învăţată din nou :) “Am murit de ciudă când am căzut prima oară de pe bicicletă. Şi a doua, şi a treia… până am ales să o declar pe ea inaptă de mine.
Portocala Mecanica la Radio Guerrilla – 1 februarie 2011 by portocala_mecanica Marţi, la Radio Guerrilla, am făcut o incursiune nostalgică prin copilărie şi ne-am amintit cum a fost prima dată. Pe bicicletă. Acum doi ani, în vara lui 2009, am făcut un concurs pe Portocala Mecanică, Pegas reloaded.
Mai avem foarte puţin până să vă spunem cine a câştigat măreţul Pegas. Ca să vă mai potolesc puţin nerăbdarea o să vă spun ce mai reţin eu despre primele mele daturi pe bicicletă. N-o să intru în concurs cu cele câteva rânduri, sunt, de fapt, mai degrabă nişte frânturi, senzaţii, madlene de alea de-ale [...]
De prima mea bicicletă mă leagă şi primul meu crush. Mă rog, primul de care îmi amintesc. Imi aduc perfect aminte ziua când s-a intors mama din oras cu surpriza, o bicicletă. Nu ştiu cât de mult îmi doream atunci o bicicletă, aveam doar şapte anişori, ştiu doar că m-a cucerit din prima clipă. Am [...]
Ea e Mirela. Săptămâna trecută am dezbătut şi am tot dezbătut şi în final am ales: urma să îşi cumpere o Skarpea Boulevard. Am luat-o de la Veloteca. “Tânără”, cum a numit-o ea, foarte roz cum am văzut-o eu. Într-un cuvânt, perfectă :)
Tata mare biciclist. Mama si ea. Dupa ce l-a cunoscut pe tata desigur. Era de asteptat ca eu si sora mea sa mostenim microbul. Am inceput pe “scaunelul” capitonat construit special de tata pentru cadrul bicicletei sale astfel incat sa ne sustina pe amandoua. Bun. Apoi am crescut si scaunelul nu mai era incapator, cel [...]
Nu cred ca varsta conteaza, sau sexul. Fiecare are cel putin o situatie sau un obiect din copilarie dupa care sa fie nostalgic. Nostalgia mea catre trecut, se refera la bicicleta noua pe care nu am avut-o niciodata. Nu e genul de poveste tragica, dar de cand ma stiu am avut parte numai de biciclete [...]
Bai, eu n-am avut niciodata Pegas. am trecut de la bicicleta prichindel cu roti ajutatoare la bicicleta de dimensiuni normale (gigant, mi se parea atunci) de dama, fiind impartita intre mine si sora-mea mai mare – deh, avea prioritate.
Pegasul… o amintire placuta pentru multe persoane . Pentru foarte multi dintre noi, Pegasul a fost prima bicicleta. Asa s-a intamplat si pentru mine, a mea era rosie. Nu cred ca aveam mai mult de 7-8 anisori cand am primit-o. Inca din prima clipa m-am indragostit de ea. Era perfecta!
Mamaaaa, ce misto straluceste Pegasul meu! E argintiu ca un solz de peste…. Iar calutul, hmmm, as zice ca e chiar mai tare decat calutul Ferrari care apare in abtibildurile de la guma Kent. Da, e clar, eu si bicicleta asta o sa facem echipa buna!” Inchid ochii si ma si imaginez calare pe bicicleta. [...]
Eram la gradinita si ma uitam la altii copii mai mari cum forjeaza bicicletele. Am visat ca pedalam si eu ca ei si m-am trezit a doua zi ca putem merge si eu fara probleme, pe Bianchi-ul unui vecin, mai instarit.