Nu port cască de protecţie. Dar nici nu sunt un avocat înfocat al mersului fără cască (cum e tipul de la Copenhagen Cycle Chic care vorbeşte despre un complot şi o cultură a fricii când vine vorba de casca de protecţie). Nu port pentru că m-am obişnuit fără. La drum lung e obligatorie zic eu. La Eurobike am băgat de seamă că se poartă o adevărată cruciadă în favoarea lor. Şi asta pentru că Eurobike e despre sportul numit datul pe bicicletă, nu musai normalitatea numită datul pe bicicletă. Unele modele pe care le-am văzut acolo sunt de-a dreptul hype, nu mai au aproape nimic a face cu ideea de performanţă. Sunt cool, sunt chic. Sunt pentru toată lumea, zic producătorii lor. Ce-aţi purta din ce vedeţi aici? :) Foto sus: cele mai haioase şi înfricoşătoare căşti, de la Crazy Stuff.

Şi în varianta fără cap.

Nutcase. Puţin cam patriote.

Dar mai ales asortate. În România le găsiţi de cumpărat aici.

Şi, evident, o fată care le face reclamă.

Casco. Cu fetele blondele care le fac reclamă.

Bell. În variantă Paul Frank.

Dar şi mai sobre.

Sau mai diavoleşti.

Sau mai artsy.

Şi în variantă pentru copii.

Nici un cap teafăr fără Hello Kitty. De la Ked. Care Ked pot fi găsite în România aici.

Poc, un fel de Mac-uri în lumea căştilor de protecţie. La cum arată, mă refer. Au şi o campanie de promovare mişto, cu Danny MacAskill în rolul principal.

Giro, în culori de îngheţată pe băţ.

Bern. Pentru rideri mai înverşunaţi.

Că tot ziceam de Giro. Lance Armstrong din astea purta în vremurile de glorie.

Bonus: nişte OZN-uri de contratimp de la Spiuk şi Cratoni.