Am trecut pe lângă ei cu viteză. După 50 de metri mi-a picat fisa şi m-am oprit să-i pozez. Până am scos eu aparatul, ajuseseră la o distanţă destul de mare, dar tot am reuşit să prind ceva.
Iată-i. Sunt tată şi fiu. Amândoi bine echipaţi. Tatăl, protector, trăgea cu ochiul spre cel mic. Din când în când îi dădea câte o indicaţie. El, cel mic, asculta concentrat la ce-i spunea tatăl, dar cu privirea înainte, la drum.
Mi-a plăcut mult de ei. Când s-o face Vlăduţ mai mare tot aşa am să merg şi eu alături de el.
