I Love my Bike

O iubesc în fiecare zi. Dar din când în când, apar momente care mă fac să o iubesc şi mai mult, sau să îmi aduc aminte mai bine ce mult mă bucur că există. De data asta, factorul declanşator a fost BESTFEST-ul de aseara când, după ore multe de stat în ploi torenţiale, vânt, mulţimi, abur, fum, fulgere, tunete etc etc etc etc ……… am avut, spre deosebire de majoritatea celor veniţi acolo, şi cu ce să plec acasă.

Când am ieşit pe poarta de la Romexpo, am găsit pe străzi şi trotuare miile de oameni care aşteptau providenţa (sau un taxi) care să îi ducă acasă. Cei mai mulţi înfriguraţi, plictisiţi, fără speranţă şi somnoroşi, plecau pe jos spre oraş.

Pe bicicletă până acasă a fost perfect, nimic n-ar fi încheiat seara mai bine. Asta deşi a plouat în continuare până acasă.

Oricum, concluzia mea după prima seară de BESTFEST este că n-o să mă mai sperie vreodată niciun fel de ploaie. Am zis.

ps: BESTFEST-ul a avut, aşa cum a promis, rastele de biciclete. Mie mi s-a părut drăguţ, n-am avut nimic de comentat. Nu ştiu câte erau, dar sunt curioasă dacă s-au umplut sau dacă au fost biciclete care să nu aibă loc acolo..

(credit foto: BESTFEST)