Când eram mai mic băloşeam constant la unele biciclete ale prietenilor din copilărie. Fie că erau Pegasuri pimpuite cu toate culorile curcubeului şi unse de trei ori pe zi la lanţ, fie că erau BMX-uri care urcau pe toate hârtoapele unde eu nu aveam acces cu banala mea bicicletă. Extinderea domeniului luptei s-a petrecut şi mai târziu, chiar dacă obsesia de a încerca bicicletele altora s-a mai atenuat.
Azi nu sunt la fel de categoric şi pentru că bicicletele pe care le am nu sunt ieşite din comun. Aşa că le mai dau prietenilor care mi le cer la o tură. Ei ajung să se ceară pe ele în primul rând pentru că le ştiu eu lăuda cum se cuvine, nu pentru vreo altă calitate ce sare-n ochi.
Voi cât de uşor vă lăsaţi preţioasa bicicletă pe mâna celorlalţi?
Foto: Ed Yourdon / Flickr.
3 Comments
In weekend-ul asta a invatat o prietena sa mearga pe Kross-ul meu.
In afara de asta, bicla a mai schimbat vreo 5 posterioare de curiosi, in aceeasi zi.
E uimitor cat de mult uneste o bicicleta. Oricine te vede parca ar vrea sa dea o tura, sa schimbe impresii… se sparge gheata imediat! :)
Niciodată unui necunoscut, dacă sunt copii ai prietenilor mei, numaidecât.
Cand am facut o tura lunga de 94km prin sate, m-au rugat copiii sa-i las sa de ture si sa-si faca poze. Insa in Bucuresti nu as avea curajul… :S
One Trackback
[...] This post was mentioned on Twitter by portocala mecanica, sorina iordan. sorina iordan said: RT @portocala: Îmi dai bicicleta împrumut? http://sp2.ro/396adc [...]