Ok, asta e de geekşi, dar asta păţesc constant când ajung la Paris: mă întâlnesc cu nişte mostre de Tour de France pe care nu se poate să le ignor. Aici în stânga îl avem pe Eddy Merckx, de 5 ori câştigător al Marii Bucle, la o şuetă cu un alt ciclist. Cei doi discută pe un tricou zărit într-un magazin hype de pe lângă Centre Georges Pompidou despre cât de gay e să porţi lycra pe bicicletă încă din anii ’70. Totally gay, clar!
Pages
Categories
Archives
- February 2012
- January 2012
- December 2011
- November 2011
- October 2011
- September 2011
- August 2011
- July 2011
- June 2011
- May 2011
- April 2011
- March 2011
- February 2011
- January 2011
- December 2010
- November 2010
- October 2010
- September 2010
- August 2010
- July 2010
- June 2010
- May 2010
- April 2010
- March 2010
- February 2010
- January 2010
- December 2009
- November 2009
- October 2009
- September 2009
- August 2009
- July 2009
- June 2009
- May 2009
- April 2009
- March 2009




6 Comments
smells like South Park spirit :)
Does this gayness also apply to women?
nu, la femei se chiama lipsa de gust :)
Eu aveam prin facultate un outfit asemanator, cu burete la pantaloni si tricou din ala elastic. Mi-a mai trecut intre timp. La Turul Frantei chiar e misto sa vezi culorile alea stridente pe ei, e un spectacol :)
Când faci peste 30 km într-o zi chiar contează buretele dintre craci şi faptul că ai sau nu haine adecvate care se usuca repede. Mie nu mi-e tot una că mă doare curul de mor după 30 km, că transpir de mă ud tot la spate şi nu se mai usucă nicicum tricoul de bumbac, sau că fac dublul distanţei ăleia fără fără să simt durere supărătoare şi că se usucă tricoul pe mine în cinci minute. De mers <10 km la lucru în ţinută de Turul Franţei, pe loc drept, mi se pare o tâmpenie.
@ggl: Sunt de acord, mie mi se pare excelent echipamentul de cursă, am purtat şi eu la un moment dat, când aveam o cursieră. Aici vorbim despre contextul în care este acesta folosit şi despre care context ai pomenit şi tu: în oraş. Fail! :)
One Trackback
[...] Edwards şi Max Leonard. Am văzut-o prima dată în decembrie, când am fost la Paris (detalii aici şi aici). Intrasem într-un magazin dosit pe lângă Beaubourg şi am dat peste cartea asta. N-am [...]