Totul a început când m-am hotărât că bicicleta mea cea veche, cumpărată de pe okazii cu 2 milioane, merită să îi dedic o după amiază întreagă de sâmbătă şi să o fac mai frumoasă şi mai sănătoasă. Asta după ce, acum ceva săptămâni, încercasem, fără succes, să îi pun un ghidon mai drăguţ şi mai puţin ruginit, şi mai de oraş.
Ca să fie clar, e vorba de o bicicletă pe care scrie Rekord, şi pare făcută în al doilea război mondial. Nu e făcută atunci, doar arată ca şi când ar fi :) E luată de la cineva din Oradea şi-mi place foarte mult pentru că e micuţă şi albastră şi uşoară.
Oricum, de data asta, am spălat-o, am curaţat-o, i-am bandajat toate rănile, toate încheieturile ruginite. Apoi i-am schimbat şaua ei maro de bicicletă vintage, care era, totuşi, crăpată în două, cu una nouă şi neagră, banală. I-am strâns toate şuruburile, la unele am făcut chiar exces de zel.
I-am bandajat farul şi i-am pus şi bec (chiar dacă de formă, pentru că renunţasem de mult să îl mai fac să meargă).
Apoi am colorat-o cu bandă adezivă peste tot pe unde era ruginită şi urâtă. Ştiu că se putea şi mai bine, şi că mai aveam ceva apărătoare de vopsit şi ceva lanţ de curăţat, dar m-am oprit acolo. După-amiaza se lungise cu totul spre seară şi făcusem cunoştinţă cu prea multe chei, patente, cleşti, şuruburi şi şurubelniţe pentru o singură zi.
Problema a apărut a doua zi când, după primele pedale, şaua mea nouă şi banală şi neagră a început să se mişte. Din ce în ce mai mult. Până când mi-am dat seama că merg oricum mai mult în picioare decât pe şa şi că experimentul “mecanicul” dăduse, cumva, greş. Am ajuns într-un final la serviciu în ziua aia, am ajuns şi înapoi acasă într-un final, dar mi-a fost destul de clar că, până nu ajung cu ea la un mecanic adevărat, pot să o las acasă. Şi mi-a mai fost clar şi că am nevoie de o bicicletă care să nu fie dusă la doctor o dată pe lună, şi care să fie perfectă de la început.
Şi acum ajung la adevăratul subiect al acestui post: ea e noua mea bicicletă, care, so far, e perfectă.
O cheamă Olga şi e de la B’Twin, Decathlon. Dar povestea asta, altă dată :) Deocamdată, câteva poze:
9 Comments
Bravos! Stă frumos Olga acolo între cărţi şi îi ţine companie şi vechea biclă. Nu o arunca pe cea veche, sunt sigur că vei găsi pe cineva care să o adopte.
nuuu n-o arunc. sambata o duc la un mecanic adevarat care sa o faca bine. apoi o pastrez pentru ploi si pentru drumuri cu destinatii unde n-am parcare safe… sau pentru musafiri :))
Să pedalezi cu plăcere! :)
P.S. cât te-a costat?
multumesc :)
cam 9 milioane. mi se pare ieftină pentru ce face şi cum arată… oricum, la decathlon m-am simtit ca in paradisul bicicletelor :) erau si alte modele dragute foc, si nu foarte scumpe.
lovely lovely :X:X:X
Olga e o bicicleta cuminte si simpatica. De spita buna :P Sa pedalezi cu placere ;))
multumeeeesc, e cea mai cuminte :)
si cea mai frumoasa
si cea mai comoda :))
parca stau in fotoliu si ma uit la televizor de fiecare data cand merg pe ea :))
Unde e decathlon?
e la militari shopping center, spre iesirea din bucuresti. pe iuliu maniu. daca mergi cu metroul, tb sa ajungi la pacii, apoi sa mai iei vreo 3 statii de autobuz :)
ai o harta aici: http://www.decathlon.ro/html/magazin-bucuresti.html
One Trackback
[...] much romance for a bicycle. Dar ea era Olga, there was supposed to be romance [...]