Între alergăturile pe care le-am avut azi am avut parte de o cafea cu lapte în centrul Hagăi, aproape de nişte italieni care testau un espresso olandez, am avut parte de nişte râuri de biciclişti, altfel extrem de normale şi de la locul lor în Olanda. Să-i dăm drumul, prin urmare, începând cu ce avem deasupra: un olandez tipic. Părul ăla vâlvoi e primul indiciu, restul se decoperă la faţa locului.
O bicicletă puţin mai hotărâtă decât cele pe care le vezi zilnic în Haga. Cel puţin la fel de hotărâtă ca şi şeful ei.
N-am ghicit foarte multe din trăsăturile feţei. În orice caz, cei mai mulţi biciclişti olandezi nu se simt nici o clipă derutaţi în preajma restului de participanţi în trafic. Because they are so very mainstream.
Each rider with his own story.
Cu o secundă înaintea acestui cadru, cei doi tocmai ce se sărutaseră.
Da, deci spate pentru că tocurile alea există!
O bicicletă şi două maşini, un cadru mai puţin olandez.
Yes, and then there is police on bike.
Asta e bicicleta mea de o zi. O Gazelle personalizată pentru hostelul în care stau. Foarte solidă şi uşor de manevrat în palma pe care e aşezată Haga.
Micile detalii: un joint prins la roată. La o bicicletă aflată într-un magazin de biciclete.
2 Comments
Ce haios e olandezul cu parul valvoi ;))
@Roboid: da, e arhetipal