Am 33 de ani si prima mea experienta cu bicicleta am avut-o acum o luna, cand am iesit la plimbare in parc cu sotul si cu bebelusul nostru. Mi-am dorit intotdeauna sa invat sa merg cu bicicleta, dar niciodata, nimeni nu s-a oferit sa ma invete pana acum o luna.
Sotul meu, mi-a coborat saua la minim, ceea ce oricum e prea sus pentru inaltimea mea, si mi-a spus “Tu stii sa mergi, trebuie doar sa urci pe ea.” Am urcat, si am mers… si chiar nici nu am cazut. E greu de exprimat in cuvinte senzatia. A fost WOW! o senzatie extraordinara de libertate, eram super incantata, eram mirata si uimita in acelasi timp. Era PRIMA data in viata mea cand am urcat pe bicicleta. Sentimentul, cred ca desi nu poate fi descrisa in cuvinte, este simtita de toti cei care merg din pasiune cu bicicleta. A doua oara cand am urcat pe bicicleta, a fost la Street Delivery. Acolo, in Scoala de biciclit de la Portocala, pe o Skarpea Boulevard am reusit sa merg destul de repede fara ajutor si mi-am cules chiar si laude, “instructorul” spunand ca am fost cea mai buna eleva pana la momentul respectiv… Eram eu si bicicleta… Senzatia… Din nou nu o pot descrie, trebuie simtita pentru a fi inteleasa. Am fost foarte madra de mine in ziua aceea.
Acum nu imi doresc decat o bicicleta cu care sa pot iesi alaturi de sotul meu si cu
fata noastra de 1 an si 2 luni (care are deja scaunelul ei montat pe bicicleta tatalui). Sotul meu mi-a garantat ca anul voi putea participa la “Marea Evadare” pe MTB-ul lui:) si de ce nu poate si la iesirea de 1 Mai, alaturi de el, daca ne antrenam corespunzator. De aceea imi doresc atat de mult o bicicleta, pentru ca acuma stiu ca POT merge pe ea. Sunt sigura ca daca particip la concursul acela, sunt sigura ca voi si termina cursa:)
Va multumesc.Iulia
