Pentru că ultimele săptămâni, ca să nu zic luni, s-au învârtit în jurul unor vise mari cu biciclete frumoase (linkul spre obiectul muncii nu-l mai pun şi de data asta, îl aveţi în dreapta), mi-au scăpat din gând lucruri mici, tot cu biciclete. Să nu-ndrăznesc să le numesc simplă rutină pentru că din clipa aceea nu voi fi om printre voi.
Sistematic, pentru că aşa mă învaţă mai nou viaţa:
1. Bicicleta mea Peugeot Champion du Monde, care mă aşteaptă cuminte lângă caloriferul proaspăt trezit la viaţă. Are cablurile metalice ieşite puţin în afară şi cauciucurile lăsate la modul cel mai jemanfişist pe jantă. Jur că a prins viaţă de vreo săptămână, deşi vede pe geam că nu-i de ea vremea de noiembrie. E o cursieră fără apărători care are deja încredere de vreo jumătate de an în inspiraţia mea magică şi leneşă pentru a o repune în drepturi. Mi-e frică de dracul verde-auriu pe care mă voi urca pentru că de la atâta stat plictisită pe parchet e posibil să fi adunat nişte vorbe grele pe care să mi le transmită atunci când o voi scoate afară.
2. Şoferii care, în trafic, îmi fac loc să trec în faţa lor la semafor. Îşi dau puţin maşina la o parte, ca să nu le agăţ oglinzile în timp ce mă strecor ca să fiu primul care prinde verdele. Sunt din ce în ce mai numeroşi şi asta e semn bun. E drept că încă nu m-am uitat să le văd reacţiile când fac acest lucru pentru că mi-e puţin imposibilă mişcarea. Dar le ridic mâna în semn de mulţumire.
3. Noua bicicletă a lui Ionuţ (Dulămiţă pentru cine avea dubii). După ce i s-a furat Trek-ul Soho, Ionuţ n-a mai fost acelaşi. Privea în gol la bicicleta mea, se uita cu jind cum colegul lui de apartament intră zi de zi pe uşă cu o bicicletă proaspăt cumpărată, eu însumi aveam vedenii cu Soho-ul lui prin diverse locuri din oraş. Până acum două zile, când şi-a luat Raleigh-ul în primire (poza de sus, link-ul la sursă tot sus, mai în dreapta). O bicicletă englezească old school elegantă, solidă, care l-a făcut să pedaleze de veselie ca un nebun până la 1 noaptea prin oraş. Până la proba contrarie, Ionuţ este omul toamnei pe bicicletă.
Credit foto, evident, Ionuţ Tarcea.
4 Comments
like :)
Multumesc, momel :) Poate ii gasesti tu un nume de data asta, ca nu mai vreau sa investesc emotional, cum am facut cu Pamfilia. Si poate mi te alaturi cu Peojou-ti, pre frunze vestede calcand ;)
Frumos ‘Robin Hood’, sa te poarte multi km si fara RK (ambii) !
nice … foarte de toamna-iarna asa :)
sper ca ti-ai luat un antifurt mai de incredere pentru asta .. oricum il ai in plus si pe ala de la roata din spate
pedalare placuta … ne vedem prin trafic :)
2 Trackbacks
[...] mai mult pe portocala mecanica This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink. Post a comment or leave a [...]
[...] însemnat un Trek pe care l-am lăsat în casă doar vreo două săptămâni timp de un an. Şi un Peugeot vintage care aşteaptă să se facă a doua mea bicicletă de Bucureşti. Şi Ana, Sorina, Emilian, Ariel [...]