Pentru că ultimele săptămâni, ca să nu zic luni, s-au învârtit în jurul unor vise mari cu biciclete frumoase (linkul spre obiectul muncii nu-l mai pun și de data asta, îl aveți în dreapta), mi-au scăpat din gând lucruri mici, tot cu biciclete. Să nu-ndrăznesc să le numesc simplă rutină pentru că din clipa aceea nu voi fi om printre voi.
Sistematic, pentru că așa mă învață mai nou viața:
1. Bicicleta mea Peugeot Champion du Monde, care mă așteaptă cuminte lângă caloriferul proaspăt trezit la viață. Are cablurile metalice ieșite puțin în afară și cauciucurile lăsate la modul cel mai jemanfișist pe jantă. Jur că a prins viață de vreo săptămână, deși vede pe geam că nu-i de ea vremea de noiembrie. E o cursieră fără apărători care are deja încredere de vreo jumătate de an în inspirația mea magică și leneșă pentru a o repune în drepturi. Mi-e frică de dracul verde-auriu pe care mă voi urca pentru că de la atâta stat plictisită pe parchet e posibil să fi adunat niște vorbe grele pe care să mi le transmită atunci când o voi scoate afară.
2. Șoferii care, în trafic, îmi fac loc să trec în fața lor la semafor. Își dau puțin mașina la o parte, ca să nu le agăț oglinzile în timp ce mă strecor ca să fiu primul care prinde verdele. Sunt din ce în ce mai numeroși și asta e semn bun. E drept că încă nu m-am uitat să le văd reacțiile când fac acest lucru pentru că mi-e puțin imposibilă mișcarea. Dar le ridic mâna în semn de mulțumire.
3. Noua bicicletă a lui Ionuț (Dulămiță pentru cine avea dubii). După ce i s-a furat Trek-ul Soho, Ionuț n-a mai fost același. Privea în gol la bicicleta mea, se uita cu jind cum colegul lui de apartament intră zi de zi pe ușă cu o bicicletă proaspăt cumpărată, eu însumi aveam vedenii cu Soho-ul lui prin diverse locuri din oraș. Până acum două zile, când și-a luat Raleigh-ul în primire (poza de sus, link-ul la sursă tot sus, mai în dreapta). O bicicletă englezească old school elegantă, solidă, care l-a făcut să pedaleze de veselie ca un nebun până la 1 noaptea prin oraș. Până la proba contrarie, Ionuț este omul toamnei pe bicicletă.
Credit foto, evident, Ionuț Tarcea.






4 Comments
like
Multumesc, momel
Poate ii gasesti tu un nume de data asta, ca nu mai vreau sa investesc emotional, cum am facut cu Pamfilia. Si poate mi te alaturi cu Peojou-ti, pre frunze vestede calcand
Frumos ‘Robin Hood’, sa te poarte multi km si fara RK (ambii) !
nice … foarte de toamna-iarna asa
sper ca ti-ai luat un antifurt mai de incredere pentru asta .. oricum il ai in plus si pe ala de la roata din spate
pedalare placuta … ne vedem prin trafic
2 Trackbacks
[...] mai mult pe portocala mecanica This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink. Post a comment or leave a [...]
[...] însemnat un Trek pe care l-am lăsat în casă doar vreo două săptămâni timp de un an. Și un Peugeot vintage care așteaptă să se facă a doua mea bicicletă de București. Și Ana, Sorina, Emilian, Ariel [...]