Franco Spernicelli e de vină. Poate vreţi să vedeţi cum poate arăta azi o bicicletă din 1890. Altfel vă veţi plictisi cu mai multe de prin anii ’30 până pe la ’50. Dar nu anii lor sunt problema, ci felul în care le face omul să se facă dorite, cu patimă. Apoi, sunt de vânzare. Nu ştiu cât costă. Cine vrea, are contactul lui Franco la îndemână. Ţineţi-vă bine şi nu vă zgârciţi cu clickurile. Asta da experienţă! De la Bogdan :)
Mă omoară că site-ul se cheamă My Old Bicycle. Prea tare! Una dintre favorite:
Foarte bine structurat site-ul, chiar dacă nu-i funcţionează varianta în englează. Nu mai postez aici, am incredere in curiozitatea voastră. A şi, în titlu, suferinţa se referă la faptul că nu sunt ale mele toate bicicletele astea minunate. Deşi nu e corect. De fapt e mare bucurie că există aşa ceva :) Sunt curioasă cât costa, dar nu ţin neapărat să aflu, aşa că nu ştiu, cum am zis. Me dreamy!
3 Comments
awwww …. sevraj :D
http://www.myoldbicycle.com/en/bikes/4
http://www.myoldbicycle.com/en/bikes/15
Oare de ce, de multe ori, lucrurile vechi sunt de mult mai mult bun gust decat cele din prezent?
mie imi place lampa pe acetilena :)
am si eu una acasa dar mi-e lene sa fac o proba pe timp de noapte cu ea; ar trebui sa fie o senzatie foarte faina;
alex.