Şi când credeam că mai rău nu se poate...… văd asta, undeva la intrarea în Herăstrău. Cumva, n-am reuşit să văd partea amuzantă a situaţiei, pentru că era duminică, iar duminica, drumul pe pista de biciclete de la Arcul de Triumf până la Casa Presei, pe lângă Herăstrău, e presărat cu prea multe maşini care parchează, dau cu spatele, merg cu faţa, intră în tine şi aşa mai departe, aşa că nervii sunt atunci, de obicei, întinşi la maxim. Oricum, primul gând a fost că, la fiecare pas, toţi oamenii din jur se chinuie din răsputeri să îmi aducă aminte unde sunt. ceva de genul “Wake up, people, this is Romania. And it’s gonna stay this way for a looong loong time”.

 Şi când credeam că mai rău nu se poate...