Vă prezentăm Șobolanul

Andrei, cel care face frumoase bicicletele de la magazinul Ciclop, a făcut o Bicicletă Șobolan. Un Union olandez, primit de la magazin pentru munca destoinică în folosul comunității bicicliste, a suferit transformări radicale despre care Andrei vă povestește în continuare.

Nu este neapărat bicicleta pe care o iubesc cititorii Portocala Mecanică, Andrei lucrează cu benzină și uleiuri, e un poluator de ultimă speță, dar noi îl iubim mai tare decât pe ăia din jeepane. Să-l auzim prezentându-și capodopera pe care o puteți deja vedea pe străzile Bucureștiului și mai ales la magazinul Ciclop, the place where normal things don’t happen very often. Limbajul lui Andrei e grăbit (ca al unui om entuziast la maxim) și tehnic. Dar l-am păstrat întocmai, poate își face fan club în felul ăsta.

ideea mi-a venit intr-o noapte si am cautat pe net ce si cum. am gasit un motor la cineva, am dat un mail ca vroiam sa vad neaparat cum este transmisia. din visul meu din copilarie de a-mi face bicicleta cu motor nu pricepusem niciodata cum este transmisia. a doua zi ma suna cineva la 8 dimineata duminica pe fix si imi zice ca are un motor de vanzare, era cel caruia ii dadusem mail de cu seara. m-am dus pe loc sa vad si l-am si cumparat cand am vazut kit-ul care era complet: motor, rezervor, carburator, esapament, pinion, lant, manete acceleratie si ambreiaj.

acum urma sa incep constructia si anume prima data trebuia sa atasez pinionul pe roata pe spate. am mers la un strungar care mi-a facut diametrul interior al pinionului pentru a-l pune pe butuc. l-am fixat cu niste discuri din metal captusite pe ambele parti cu cauciuc gros de 1 cm sarmat care e destul de dur si avand in cedere ca pinionul se prinde in 10 suruburi destul de tzapene sta fix pe roata.

urmatorul chalenge a fost sa fac butucu bucati si sa polizez flansha de frana pe butuc din spate ca sa dea voie sa treca suruburilor pinionului. am fost un pic panicat ca am crezut ca mi-a spart strungaru butucu cand l-a pus dar m-am inselat si am reusit destul de cu greu sa il fac sa mearga dar macar acum e mai bun ca inainte: curatat, uns pana la cea mai mica piesa indivizibila ))) si fara joc

am montat motorul pe cadru care este perfect ca si forma (e un cadru triunghi clasic iar toate tevile au grosimile perfecte pt kitul de motor, altora le trebuie mici modificari). montarea esapamentului care a venit la fix cat sa nu trebuiasca indoit ca sa nu lovesti teava cu pedala. scurtarea si montarea lantului a fost nitel mai tricky, acesta fiind de motoreta e mai greu de scos un boltz din za ca e mai gros, mi-a dat de furca vreo ora jumate dar l-am montat cu succes ca si intinzatorul de lant care a aliniat totul.

a trebuit sa decupez o bucatica mica din aripa ca sa aiba loc lantul cel nou si aparatoarea dansului. manetele au fost usor de montat, insa cea de acceleratie nu a functionat dar nu mi-am dat seama de asta abia dupa ce l-am pornit si am vazut ca mergea doar in full blana. nu tu relanti nu tu nimic blana si atat…si am revizuit nitel carburatorul si maneta si am destepenit arcul de la cablul de acceleratie.

rezervorul l-am vopsit mat ca si cadrul si i-am aplicat nevrotic vreo 30 de lovituri de ciocan pe care le-a primit in plin dar care i-am imbunatatit aspectul de cica “chooper” ). astfel i-am dat un efect mai “rat”. kilometrajul e de la batavus si acum va functiona, goarna e modificata nitel cu flexu ca sa se vada cuprul de dedesupt si prinsa cu sarma de cupru, aprinderea e ornata cu o medalie comunista (a douazecea aniversare de 23 august), i-am adaugat doua butelci de armata pt rezerva de benzina si ulei, rezervorul avand 1,8 l am o autonomie de 100 km plus rezervele de 1,5 l benzina si 50 ml ulei intro sticluta mica in gentuta cu scule.

farul mondial pe care l-am lasat ruginit ca si putin din aripile bicicletei care mi-au placut indoite si ruginite. am pornit-o in casa pentru a-i putea regla relantiul (se regleaza la cald) apoi am scos-o la plimbare vreo 2 ore prin oras, dristor pana la victoriei si plimbare pe strazi mari fara zapada. s-a comportat extraordinar la modu merge 50-60, are compresie foarte buna, motorul fiind nou iar ciclistica bicicletei e fantastica pt asa ceva, e mare stabila iar toata tarasenia a iesit asa bine echilibrata (ochiometric bine-nteles) incat merge fara maini fara probleme.

toata treaba (vopsit, curatat, montat, uns, pornit, reglat) avand in vedere ninsoarea de afara am facut-o la mine in camera in 12 ore de la 7 seara pana la 7 dimineata si a fost destul de aranjat procesul (o aveam in casa sub ochi de 4 zile si imi facusem plan pt fiecare piesa dinainte deci nu prea m-a luat nimic pe neasteptate).

cat timp m-am plimbat masinile pe langa care eu treceam cu 50 km/h iar ele mergeau cu 30-40 se uitau perplex la mine cu ochelarii de sky si imbracat totalmente in piele conducand sobolanul asta de motoreta, deci e chiar mad max, tudor mi-a zis ca arat ca ala nebun cu elicopteru’ din mad max.

uite si linkuri cum merge si cum arata mai indeaproape:

dupa cum zice un bun prieten de al meu sebi din brasov : “A BIKERS WORK IS NEVER DONE”, deci modificari o sa mai apara de-a lungul timpului, adica deja au aparut chestii care nu-s in poze dar o sa mai fac, in principiu. prima chestie as vrea un rezervor mai patratos si lunguietz asemanator unui boardtracker care probabil o sa mi-l faca sebi hand made si vreau sa mai modific levierul de la sha adaugandu-i niste alama asemea si altor piese. in principiu, nu vreau sa apara nimic de plastic pe ea, nu ma intereseaza cat de grea e . are motor! )