La magazinul Ciclop există fără îndoială singurele cargo bike-uri din Bucureşti. Detalii despre cum arată ele găsiţi aici. Patria lor este însă Amsterdamul. Şi, am descoperit recent, Copenhaga. În prima zi de după Velo-city, undeva spre mare, s-a încins o întrecere de astfel de maşinării. La conferinţa din capitala daneză cineva lăuda rolul nobil al acestor biciclete cu cutie de lemn în faţă şi spunea că poate într-o bună zi lumea va înţelege să renunţe definitiv la maşină în oraş şi să folosească un cargo bike în viaţa de zi cu zi: să care copii la şcoală, să facă cumpărăturile la piaţă, în principiu să facă tot ceea ce se face azi strict cu automobilul. Ştiu că e puţin utopică o astfel de soluţie prin Bucureşti; am mers pe Magheru cu un astfel de cargo bike şi a fost destul de hardcore experienţa. Dar poate că într-o bună zi se va putea.
Până atunci, să vă spun despre competiţia cargo bike-urilor din Copenhaga. Unde Portocala Mecanică m-a trimis pe mine să apăr onoarea ţării. Am fost în echipă cu Matt, Bryant şi Benjamin şi am obţinut un nesperat loc 3 şi câte o medalie de bronz. Treaba s-a desfăşurat în felul următor: 4 “ture de pistă” de aproximativ un kilometru, cu vânt în faţă şi piatră cubică pe unele porţiuni. 4 oameni, unul pentru fiecare tură.
În prima tură, primul om merge cu cargo bike-ul gol. Următorii trei au avut de cărat în cargo bike două anvelope şi o legătură gigantică de ziare. 9 echipe a câte patru oameni, două competiţii în total: una de calificări şi o finală. A fost al naibii de greu, după calificări credeam că o să îmi dau afară toţi plămânii deşi viteza cu care am rulat e infinit mai mică decât pe o bicicletă normală. Dar am urcat pe podium, în cele din urmă :)
Special thanks to Larry vs Harry, o companie ce produce nişte cargo bike-uri de îţi vine să salivezi nu alta.
One Comment
NICE :)
One Trackback
[...] cargo bike-uri şi tirania instaurată de acestea în oraşe precum Copenhaga sau Amsterdam am mai scris de [...]